16 octombrie, Ziua Europeana a Resuscitarii

In data de 16 octombrie, se organizeaza pentru prima data Ziua Europeana a Resuscitarii.

Prin aceasta initiativa, a Consiliului European de Resuscitare (CER), se doreste cresterea numarului de supravietuitori in cazul unui stop cardio-respirator in locuri publice.

In Europa, numarul anual al celor care sufera un stop cardio-respirator in afara spitalelor, deci fara a putea beneficia de asistenta medicala imediata, este de peste trei sute de mii de oameni.

Daca in tari precum Spania sau Germania rata de interventie publica in caz de stop cardio-respirator se situeaza sub 15%, in Suedia sau Olanda sansa de a beneficia de prim ajutor din partea semenilor este de peste 50%.

Per total, in Europa doar una din cinci victime ale stopului cardio-respirator primeste ajutor de urgenta din partea semenilor.
Scopul Zilei Europene a Resuscitarii este educarea populatiei tinere din Europa in ceea ce priveste acordarea de prim ajutor, conform PaginaMedicala.ro

Citeste mai multe informatii…

Sursa: PaginaMedicala.ro

Asistent medical, cercetat dupa ce a incercat sa vanda o punga cu sange

Un asistent medical de la un spital din Bucuresti a pus in alerta centrele de transfuzii din Romania.

Acesta a fost prins in timp ce incerca sa valorifice o punga cu sange pentru transfuzii, pe care o sustrasese din spitalul unde lucra.

Suspectul a încercat să o predea unui centru de transfuzii, pentru a primi o zi libera de la serviciu, gratuitati pe mijloacele de transport in comun si bonuri valorice de 63 de lei.

Asistentul a fost retinut, iar in prezent este cercetat, in libertate, pentru punerea in primejdie a unei persoane si efectuarea de activitati privitoare la donarea, colectarea si administrarea sangelui, fara autorizare din partea Ministerului Sanatatii.

Citeste mai multe informatii…

Sursa: www.realitatea.net

Sursa photo

Cei mai buni neurochirurgi vin la Bucuresti

Societatea Romana de Neurochirurgie organizeaza in perioada 19 – 21 septembrie cel de-al 39-lea Congres al Societatii Romane de Neurochirurgie, informeaza PaginaMedicala.ro.

La eveniment vor participa personalitati de renume din neurochirurgia mondiala.

Printre speakeri se numara mai multi neurochirurgi romani, dar si invitati din strainatate printre care si Prof. Helmut Bertalanffy din Germania.

Pe parcursul celor trei zile de congres, invitatii vor sustine sesiuni orale si de postere, in care isi vor prezenta cazurile chirurgicale intampinate in cariera.

Congresul va avea loc la Cercul Militar National, in Bucuresti, cu scopul imbunatatirii cunostintelor si a performantelor operatorii a neurochirurgilor romani.

Citeste mai multe informatii

Sursa: PaginaMedicala.ro

Sursa photo

Celulele stem, un pas urias spre vindecarea surditatii 

Posibilitatea vindecarii surditatii a facut un salt urias inainte datorita unor noi cercetari ce au la baza celulele stem, potrivit unui grup de cercetatori de la  Universitatea Sheffield din Marea Britanie, informeaza PaginaMedicala.ro.

Un doctor argentinian, care conduce o echipa de cercetatori, sustine ca in urmatorii zece ani surditatea ar putea fi tratata cu ajutorul celulelor stem, transmite EFE – preluat de Agerpres.

Doctorul Marcelo Rivolta, prezent la Congresul mondial de patologie a urechii, care se desfasoara in aceste zile la Alcala de Henares, in Spania, a declarat intr-un interviu acordat EFE ca acest orizont de timp a aparut in urma a zece ani de cercetari si dupa testarea cu succes pe soareci a unui tratament care a constat in implantarea de neuroni auditivi creati in laborator.

Rezultatele proiectului sau de cercetare au fost prezentate vineri la ’50th Inner Ear Biology Workshop’, in cadrul congresului care reuneste 180 de specialisti in domeniul auzului.

Cercetatorul spera ca aceasta terapie sa poata fi aplicata si in cazul presbiacuziei, cel mai frecvent tip de surditate, dobandita prin inaintarea in varsta si care afecteaza 40% din populatia de peste 65 de ani.

Citeste mai multe informatii

Sursa: PaginaMedicala.ro

Sursa photo

 Un european din zece moare din cauza fumatului 

Tabagismul reprezinta cea mai mare cauza de deces din lume. Cu toate acestea, poate fi prevenita. Tusea persistenta si respiratia grea sunt semnalele pe  care nu trebuie sa le ignoram si care sunt menite sa ne trimita cat mai rapid la medic .

Potrivit Societatii Europene de Boli Respiratorii, fumatul ramane principalul factor care cauzeaza afectiunile pulmonare, astfel incat mortalitatea este una foarte ridicata in Europa.

Datele furnizate de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii indica faptul ca tabagismul ucide in lume 6 milioane de oameni, anual, dintre care aproximativ 700.000 dintre ei sunt fumatori pasivi.

La nivelul UE, consumul de tutun reprezinta cel mai important risc pentru sanatate care poate fi evitat, semnaleaza Comisia Europeana.

Potrivit statisticilor, circa 50% dintre fumatori mor prematur (in medie, cu 14 ani mai devreme).

Un alt factor care agraveaza bolile pulmonare este poluarea.

Citeste mai mult

Sursa: http://adevarul.ro/sanatate/

Sursa photo

Septembrie, luna mondiala a persoanelor cu deficiente de auz

Ziua Internationala a Surditatii este marcata, in fiecare an, in ultima duminica a lunii septembrie. Asadar, pe tot parcursul lunii septembrie, vor avea loc campanii de constientizare a importantei auzului.

Daca de multe ori problemele de pierdere ale auzului sunt asociate persoanelor varstnice, realitatea este cu totul alta. Potrivit statisticilor, aproximativ 10% din populatia lumii se confrunta cu probleme auditive. Ba mai mult decat atat, tot mai mulți tineri devin pacientii medicilor ORL, adresandu-se cu probleme de pierdere a auzului. Medicii sustin ca mai mult de jumatate din cazurile de pierdere a auzului pot fi evitate.

Hipoacuzia (pierderea de auz) este cea mai frecventa deficienta senzoriala care afecteaza mai mult de 500 de milioane de oameni. O persoana cu hipoacuzie isi pierde capacitatea de a distinge sunetele vorbirii si poate avea o putere redusa de comunicare, acestea ducand in final la dezavantaje economice si educationale sau chiar la izolare sociala.

Statisticisticile estimeaza ca in anul 2015 numarul persoanelor hipoacuzice va creste la 700 milioane. Dintre acestia, aproximativ 90 milioane vor fi europeni.

In Romania, peste 2 milioane de persoane au o problema de auz.

Din fericire, exista numeroase modalitati de a ajuta oamenii cu pierdere de auz.

Daca pentru unii, solutia o reprezinta tratamentul cu medicamente ori interventia chirurgicala, in cazul altora, aparatul auditiv constituie un real ajutor. Persoanele cu pierdere auditiva pot beneficia de aparate auditive si de alte dispozitive de ascultare. Ele pot, de asemenea, beneficia de logopedie, de reabilitare auditiva si de alte servicii conexe.

Sursa: www.csid.ro

Sursa photo

“În această specialitate nu este loc pentru jumătăţi de măsură. Mediocritatea înseamnă moarte”

Un cântec frumos şi cunoscut spune că au loc miracole, atunci când crezi în ele. Şi Eugen Săndică crede. Ba mai mult decât atât, chiar poate să le înfăptuiască. Eugen Săndică este chirurg cardiovascular şi directorul Centrului de Malformaţii Cardiace Congenitale – Centrul Inimii si de Diabet Bad Oeynhausen, din Germania. Pacienţii săi sunt nou-născuţi şi sugari care suferă de malformaţii grave la inimă. “Acest om a redat viaţa copilului meu, în timp ce alţi doctori au refuzat să o mai prelungească. Mii de mulţumiri, nu sunt îndeajuns pentru acest înger”, “Vă mulţumesc pentru minunea de azi, să vă dea Dumnezeu sănătate şi putere să salvaţi cât mai mulţi copii!”- acestea sunt doar câteva din mesajele care au un singur destinatar: medicul Eugen Săndică. El este pentru părinţii bebeluşilor operaţi, un erou, un geniu, reprezintă speranţă; este cel care a redat şansa la o viaţă normală pentru sute de bebeluşi. Eugen Săndică are puterea de a face să se poată atunci când totul pare pierdut. Chirurgul petrece câte 14 ore zilnic în spital, iar ceea ce face nu este o profesie, ci este o parte din el. “Eu nu plec la oră fixă acasă, sunt în spital atât cât este nevoie. Nu contează dacă este week-end sau dacă sunt în concediu, chiar şi atunci, graţie tehnicii actuale, arunc o privire cel puţin o dată pe zi prin intermediul computerului în reanimare sau pe secţie”. Se implică emoţional faţă de toţi pacienţii pe care îi operează. A avea astfel de pacienţi reprezintă o responsabilitate uriaşă, iar Săndică este conştient de acest lucru. De aceea, spune el “chirurgul trebuie să fie certitudinea şi siguranţa pacientului”. Îl contactează multe familii disperate din România. La Eugen Săndică, ajung astfel mulţi copii români cu probleme cardiace grave, consideraţi inoperabili în ţară. “Eu cred că li se refuză dreptul la viaţă acestor copii în condiţiile în care există soluţii alternative”, spune medicul. Cea mai mare provocare profesională pentru Săndică este faptul “de a vedea şi mâine persoanele care fără ajutorul tău ar fi trecut în lumea de dincolo”. Vă invit să-l descoperim împreună, în interviul de faţă, pe acest om minunat care a salvat vieţile multor copilaşi şi care continuă să o facă chiar în timp ce citim aceste rânduri.

Andreea Samoilă: Cum aţi luat hotărârea de a deveni medic?
Eugen Săndică: Nu a fost o hotărâre ad-hoc, pentru mine a fost ceva firesc şi relativ clar încă din copilărie, fără a deveni o obsesie. Cu siguranţă a fost şi mediul în care am crescut. Părinţii sunt medici, dar nu au încercat să îmi sugereze ce cale să urmez. Am fost atras de ştiinţele naturale, fiind absolvent al Liceului de Ştiinţe ale Naturii din Galaţi. Aceasta nu înseamnă că am neglijat ştiinţele exacte, în clasa a XII-a ajungând în lotul naţional de chimie pentru Olimpiada Internaţională.

A.S. : De câţi ani sunteţi plecat în Germania? V-aţi adaptat uşor vieţii de aici?
Eugen Săndică: Sunt în Germania din 2004. Cu siguranţă, dacă nu ar fi existat Germania nu aş fi plecat din România. Adaptarea nu a fost necesară, în cazul meu, deoarece am găsit aici, în mare măsură, ceea ce am urmărit întotdeauna şi am încercat să impun şi acolo unde am lucrat în România: ordine, disciplină, seriozitate, predictibilitate, angajament, cultul muncii şi al lucrului bine făcut, respectarea cuvântului dat şi a unor principii sănătoase în relaţiile interumane. Sigur că pe alocuri se poate progresa, aşa că am ajuns să cer celor de aici mai mult decât erau ei obişnuiţi. Nu au însă cum să se plângă pentru că nici un angajat al clinicii nu lucrează mai mult decât mine. Exemplul personal este fundamental. Şi atât timp cât nu am nici un fel de toleranţă pentru propria persoană, nu văd de ce să fiu indulgent cu ceilalţi când nu se ridică la nivelul la care trebuie să îşi desfăşoare activitatea.

A.S. : Care este cea mai mare bucurie pe care meseria de medic v-o aduce?
Eugen Săndică: Faptul de a vedea şi mâine persoanele care fără ajutorul tău ar fi trecut în lumea de dincolo.

A.S. : Ce le puteţi spune tinerilor care vă admiră şi care îşi doresc să vă urmeze calea?
Eugen Săndică: Să se gândească de mai multe ori înainte de a lua această hotărâre pentru că în această specialitate nu este loc pentru jumătăţi de măsură. Mediocritatea înseamnă moarte.

A.S. : Profesia de medic este una dintre cele mai nobile şi frumoase dintre câte există. Cu toate acestea, este şi dificilă şi presupune multe sacrificii personale. Aţi avut vreodată momente când v-a trecut prin minte să renunţaţi?
Eugen Săndică: Niciodată pentru că ceea ce fac nu este o profesie, este o parte din mine. Eu nu plec la oră fixă acasă, sunt în spital atât cât este nevoie. Nu contează dacă este week-end sau dacă sunt în concediu, chiar şi atunci, graţie tehnicii actuale, arunc o privire cel puţin o dată pe zi prin intermediul computerului în reanimare sau pe secţie. Nu am considerat aceste aspecte ca fiind sacrificii, iar familia ştie că viaţa pacienţilor depinde de aceasta.

A.S. : Ce vă place să faceţi în timpul liber care vă rămâne? Vă place să călătoriţi, unde aţi fost ultima oară în vacanţă?
Eugen Săndică: Din nefericire sau poate din fericire, nu am timp liber în acceptul general al cuvântului pentru că întotdeauna am ceva de făcut, iar, din păcate, ziua are numai 24 de ore. Încerc în măsura posibilului să fac sport, am redus însă activităţile sportive la tenis de câmp şi ciclism. Înainte am călătorit mai mult, fiecare lucru la timpul său, probabil o voi mai face mai târziu. În ultimii ani, am rămas în Europa, ultima dată am fost pe Coasta de Azur şi în Elveţia.

A.S. : Cum este să aveţi drept pacienţi nişte copilaşi atât de mici şi de fragili?
Eugen Săndică: A avea astfel de pacienţi reprezintă o responsabilitate uriaşă.

A.S. : Sunt riscurile mai mari la operaţiile nou-născuţilor faţă de cele ale adulţilor?
Eugen Săndică: Cu siguranţă. Vorbim de organisme extrem de fragile, de nou-născuţi care cântăresc uneori sub un kilogram, de malformaţii cardiace complexe incompatibile cu viaţa dacă nu sunt operate uneori în primele zile sau ore după naştere, de malformaţii extracardiace asociate, de sindroame cromozomiale care la rândul lor cresc riscul operator.

A.S. : Aveţi emoţii când intraţi în sala de operaţie?
Eugen Săndică: Nu. Emoţiile în sensul de teamă, frică, nesiguranţă nu au ce căuta în sala de operaţie. Nici un chirurg nu trebuie să intre în sală într-o astfel de stare pentru că riscul ca ceva să nu meargă bine este enorm şi atunci totul este la voia întâmplării. Chirurgul trebuie să fie certitudinea şi siguranţa pacientului.

A.S. : Vi s-a întâmplat să vă implicaţi emoţional, vă ataşaţi de micuţii pacienţi?
Eugen Săndică: Mă implic emoţional faţă de toţi pacienţii pe care îi operez. Ei nu reprezintă cazuri, ci fiinţe umane suferinde care au nevoie de ajutor.

A.S. : Cât durează, în medie, o operaţie pe cord deschis la un nou-născut? Care este rata de succes?
Eugen Săndică: În chirurgia malformaţiilor cardiace există un număr extrem de mare de tipuri de operaţii a căror complexitate diferă semnificativ şi, în consecinţă, şi durata operatorie. Se poate vorbi despre durata şi rata de succes ale unui anumit tip de operaţie la o anumită grupă de vârstă. Aruncând o privire peste statistica proprie, rata de succes este între 98-99%.

A.S. : Puteţi să îmi spuneţi, aveţi idee câţi copii aţi operat până acum sau de câte cazuri vă ocupaţi într-o zi la clinică?
Eugen Săndică: Operez, în medie, doi pacienţi pe zi, se mai adaugă urgenţele, transplantul cardiac sau sistemele de asistare ventriculară (cord artificial).

A.S. : Câte ore petreceţi în spital?
Eugen Săndică: În general câte 12-14 ore zilnic.

A.S. : Vă mai amintiţi care a fost cel mai dificil caz de până acum?
Eugen Săndică: Pacienţii dificili sunt regula şi nu excepţia în această specialitate. Aş aminti însă o operaţie efectuată în premieră şi publicată în literatura de specialitate: unifocalizare şi anastomoza cavo-pulmonară superioară la un pacient cu ventricul funcţional unic şi mari colaterale aortopulmonare.

A.S. : Care este cea mai mare provocare profesională?
Eugen Săndică: Să fac să se poată atunci când totul pare pierdut.

A.S. : Am aflat că şi soţia dvs este tot medic şi că aveţi o fiică. O veţi îndruma să urmeze o carieră ca medic sau este liberă să facă ce alegeri îşi doreşte ea?
Eugen Săndică: Fiica noastră este studentă în anul II la medicină, a fost alegerea ei.

A.S. : Vă contactează multe familii din România? Aţi fost vreodată nevoit să refuzaţi un caz, din ce motive?
Eugen Săndică: Sunt multe familii disperate care mă contactează din România şi primul lucru pe care mi-l spun, în general, este că nimeni nu i-a îndrumat în situaţia în care nu aveau o soluţie în ţară. De regulă, li se spune că nu se poate face nimic sau să se adreseze unui centru din străinătate. Imaginaţi-vă ce înseamnă acest lucru pentru părinţii aflaţi cu copiii în stare critică, încercând să găsească o soluţie contra-cronometru, sau pentru cei pentru care o simplă deplasare în interiorul României reprezintă o provocare. Experienţele incredibile ale acestor familii pot fi citite pe site-ul www.malformatiicardiace.ro. Nu am refuzat niciun caz din cele care mi s-au adresat, deşi repet, multora nu li se dăduse nici o şansă. Ceea ce nu pot să înţeleg şi să accept este faptul că cei care îngrijesc aceşti pacienţi, în momentul în care nu pot să facă ceva pentru ei, nu se preocupă pentru a găsi o soluţie alternativă. Şi-au pus oare întrebarea ce ar face dacă ar fi în locul acestor părinţi? Eu cred că li se refuză dreptul la viaţă acestor copii în condiţiile în care există soluţii alternative. Se simte oare însă cineva responsabil în România de acest lucru sau este mai simplu să fie blamat sistemul? A nu se uita însă că sistemul este reprezentat de oameni cu responsabilităţi, cel puţin teoretic, bine definite.

A.S. : De ce apar aceste boli cardiace grave la nou-născuţi? Cât contribuie factorul genetic la apariţia acestor boli?
Eugen Săndică: Există malformaţii cardiace care se asociază unor anomalii cromozomiale, altele se datorează unor noxe sau alcoolului. O serie de medicamente au fost de asemenea incriminate la fel ca şi unele infecţii virale. Cu toate acestea, cauza în cazul majorităţii malformaţiilor cardiace congenitale nu este identificată. Am avut situaţii în care unul din gemeni avea o malformaţie cardiacă complexă (sindrom de hipoplazie de cord stâng), în timp ce celălalt era perfect sănătos. Cred că este important ca părinţii să nu se culpabilizeze şi să treacă rapid peste etapa întrebării “De ce?”, etapă în care se pierde timp preţios şi să întrebe “Ce se poate face?”, pentru că în prezent există opţiuni terapeutice pentru cvasitotalitatea malformaţiilor cardiace. Este foarte important ca odată diagnosticul stabilit să ceară părerea unui chirurg cardiac pediatru cu o bună experienţă în domeniu.

A.S. : Se spune că în sala de operaţie îşi aduc aportul Dumnezeu, medicul şi pacientul deopotrivă. Ce părere aveţi despre acest lucru?
Eugen Săndică: Sunt absolut de acord. Ceea ce stă în puterea şi în responsabilitatea chirurgului este ca operaţia să fie perfectă. Restul nu poate fi controlat.

A.S. : Cât de des veniţi în România?
Eugen Săndică: Rar.

A.S. : Aţi readus zâmbetul şi speranţa multor familii, salvându-le viaţa copiilor lor. Ce sentimente vă încearcă în acele momente? Ţineţi legătura cu ei?
Eugen Săndică: Sunt bucuros că am reuşit să îi ajut în clipe dramatice ale existenţei lor. Majoritatea îmi scriu mesaje de ziua mea, de Crăciun şi de Paşte, îmi trimit fotografii, dar şi rezutatele de la controalele periodice efectuate în alte locuri.

A.S. : De ce calităţi are nevoie un chirurg bun?
Eugen Săndică: Să fie în primul rând un medic bun. Un chirurg trebuie să poată să opereze, un chirug bun ştie când să opereze, iar un chirurg exceptional ştie când să nu opereze.

A.S. : Există vreun defect cardiac pe care să nu-l puteţi corecta?
Eugen Săndică: În principiu nu, toate malformaţiile cardiace au în prezent o soluţie terapeutică, radicală sau paleativă, iar în cazuri extreme se recurge la transplantul cardiac.

A.S. : Aveţi vreun ritual sau o superstiţie înainte de a intra la operaţie?
Eugen Săndică: Nu.

A.S. : Care este cea mai mare dorinţă a dvs?
Eugen Săndică: Pentru a avea şansa să se îndeplinească, dorinţele trebuie spuse în gând.

Eugen Săndică este membru de onoare în Asociaţia Medicilor Români din Germania.

Cel putin asta reiese din topul celor mai eficiente sisteme de sanatate din lume, realizat de catre jurnalistii de la publicatia Americana Bloomberg.

Asadar, Romania ocupa  locul 33, peste tari precum Belgia, Danemarca sau Ungaria.

Potrivit topului, cel mai eficient sistem de sanatate din lume este in Hong Kong. Pe locurile urmatoare se situeaza Singapore, Japonia, Israel si Spania.

Din graficele propuse de jurnalistii americani, Romania puncteaza foarte bine la costul scazut pentru sistemul medical in comparatie cu eficienta si cu speranta de viata.

In topul realizat de catre jurnalistii americani, Germania se situeaza pe locul 30, cu 3 pozitii inaintea Romaniei.

In ceea ce priveste costurile pentru ingrijire medicala, Germania cheltuie aproape 5.000 de dolari pe cap de locuitor ceea ce inseamna de 10 ori suma alocata de Romania.

SUA se situeaza pe un dezastruos loc 46 din cele 48 de state analizate. Statele Unite cheltuie enorm pentru prea putin, cam asa arata sintetizarea acestor date.

In alcatuirea topului, jurnalistii de la publicatia americana Bloomberg au avut in vedere costurile, eficienta si calitatea actului medical in consultarea pacientilor.

Sursa: http://www.bloomberg.com/ ; www.realitatea.net

Sursa photo: http://footage.shutterstock.com/

Bisturiul „inteligent” poate distinge tesutul tumoral de cel sanatos; astfel, pacientii ar suporta mai putine operatii, ar avea cicatrice mai reduse si o sansa de supravietuire mai mare. De asemenea, bisturiul ar permite chirurgilor sa abordeze operatii considerate prea riscante pentru a fi realizate cu instrumentele obisnuite.

iKnife, cum se numeste dispozitivul, a fost inventat de dr. Zoltan Takats, de la Imperial College London, si permite identificarea in timp real a tipului de tesut – normal sau canceros – astfel incat chirurgii vor putea realiza operatii cu un nivel de precizie neatins pana acum. In prezent, chirurgii pot folosi, inainte de operatie, diferite tehnici de imagistica medicala, iar imaginile obtinute ii ajuta sa se orienteze in timpul interventiei.

In schimb, iKnife poate realiza identificarea tipului de tesut la simpla atingere a acestuia, chiar in timpul interventiei, pe masura ce chirurgul opereaza.
Intr-un studiu care a implicat operatii asupra a 91 de pacienti ce sufereau de diferite cancere, iKnife a dovedit o precizie de 100%.
Aparatul este deja utilizat in 3 spitale londoneze, in cadrul unui studiu mai larg privind acuratetea sa. Daca testele vor avea succesul sperat, iKnife ar putea intra in uz pe scara larga in 2 sau 3 ani.

Citeste mai mult

Sursa: descopera.ro

Sursa photo